Publicitatea si manelele

Publicitatea are de invatat de la manele. Nu, n-am luat-o razna, desi am doua posturi consecutive despre manele :) Dar tot scriind despre manele in articolul anterior, am ajuns sa ma intreb de unde atata succes... Concluzia... oamenii se regasesc in versurile de manele. Sigur, mai e si ritmul acela care ii face pe unii sa reactioneze, dar cred ca un rol important il au versurile.

Manelele folosesc cateva teme pe care le exploateaza la infinit. Prieteni si dusmani... toti avem. Si atunci cand cineva canta despre ei ne simtim implicati... poate fi vorba despre oricare dintre noi in cantecul ala. Sigur, manelele nu sunt singurele care folosesc tema prieteniei. Hi-Q a avut mai multe hit-uri despre gasca de prieteni, la fel si Voltaj. Dar manelele au profitat mult mai mult de subiect. Si au facut-o, culmea, intr-un mod inteligent.

Milioane de oameni se regasesc in versurile de manelele. Practic, asta ar trebui sa faca si publicitatea. Nu sa foloseasca manele, ci sa aplice aceeasi tehnica, sa-i implice pe oameni in actul publicitar in asa masura incat sa-si doreasca sa experimenteze produsul sau serviciul la care se face reclama.

Dar publicitatea si manelele au mai multe in comun. In timp ce multe manele sunt adevarate ode la persoana I, si mai multe reclame se chinuie se creeze un climat aspirational in jurul unor branduri. Atat publicitatea, cat si manelele se bazeaza pe niste tehnici speciale, folosesc niste template-uri prestabilite. Sigur, publicitatea se vrea creativa, originala, dar cele mai multe reclame sunt mai tehnice decat ar vrea sa para. La fel si manelele. Nu cred ca exista cineva care sa considere maneaua un act creativ. Sau?