Un tren aproape gol, locuri confortabile si totusi, un chin. La un moment dat am simtit un puternic impuls de a cobori si de a continua drumul pe jos. N-ar fi fost eficient, dar m-ar fi scapat de senzatia ca sunt un animal intr-o cusca pe roti.
Am citit. Am scris (proiecte pentru scoala sau pentru job). Am vizionat doua filme. Am ascultat muzica. M-am jucat pe calculator. Am vorbit la telefon (atat de mult incat mi s-a terminat bateria incarcata chiar inainte de a pleca de acasa).
Spre finalul calatoriei am fost “salvata” de o fetita de 3 ani cu care m-am imprietenit si care a facut sa treaca timpul mai usor… Era la fel de plictisita ca mine, dar ne-am tinut de urat reciproc. Mai jos e rezultatul :)
7 comments:
Are suflet de artist, e clar...
In MS Paint ?
frumos desen :)
Este infiorator sa calatoresti singur cu trenul pe distante mari. Cred ca m-as urca pe pereti. Oricum, tu ai fost bine dotata si o parte din drum nu prea ai simtit singuratatea. Noroc ca fetita intalnita a avut ce spune prin desenul realizat. Suntem o generatie care este dependenta de comunicare. Fara ea, am incheia conturile mai repede pe aceasta lume.
off...i know what you mean...si mie imi e groaza de drumul tm-buc. si cand ma gandesc ca numai weekendul il am la dispozitie ma apuca plansul...asa ca...decat sa ma plimb aiurea cu trenul, prefer sa merg odata pe luna acasa :(
Aveai un nod in gat cand ai plecat din Tm sau abia asteptai sa ajungi iar in Buc?
În trenul B-TM am avut cea mai funny experiență.La Brașov a luat foc compartimentul de lângă noi,era super frig afară,veneam de la Bușteni.Ne-au evacuat,am stat pe unde am apucat,of.A fost fain oricum.:)
Post a Comment